22.JPG
DSC_0202.JPG
DSC_0160.JPG

LIONEA

 

De cînd a venit la Chişinău, s-a împrietenit cu Ghena [vezi alături]. În doi le e mai uşor. La amiază vine aici, la cantina mobilă de lîngă hotelul Naţional, sau la aceea din parcul de la Izvor. Îşi mai iau un kil de pătlăgele şi un zemos de la piaţă şi cu asta se ţin toată ziua. Dl Lionea e dintr-un sat din raionul Teleneşti. Dar s-a mutat la Bălţi, unde a trăit cu soţia. Dar soţia a murit şi el a trăit vreo patru ani de unul singur. Avea o casă la sat şi s-a mutat acolo cu o femeie. A vîndut casa şi i-a cumpărat femeii blană, băiatului i-a luat acordeon şi i-a dat femeii bani să se ducă în Italia. S-a dus şi pînă în ziua de azi nu s-a mai întors. De atunci a rămas pe drumuri. Mai are un nepot, dar a murit şi el. Şi nu are unde trage. Ce să facă? A fost la „priiut” [Centrul-adăpost de pe str. Haltei], dar l-au văzut şi i-au spus să se ducă să lucreze – nu l-au primit. „Ei acum fac remont şi nu primesc pe toţi.” – îl completează colegul său Ghena. „Şi iaca dormim şi noi pe unde pică. Pe sub copaci. Şi vine vreun bomj şi-ţi dă cu o piatră în cap şi te ucide. Narcomani, toxicomani... Trăieşti şi dormi cu frică, ca iepurele în culcuş.” Are de gînd să plece la lucru, la o construcţie, cu tovarăşul său Ghena, în satul Calfa, „poate s-a primi”. „Numai cu Ghena prietenesc, numai pe el îl am, mai mult pe nimeni.” Cît e cald, nu-şi fac griji, dar cînd vin îngheţurile, nu ştie ce va face, unde va merge. Pericolele îi pasc la tot pasul. Oricînd poţi primi o gărafă în cap. Se prezintă ca o persoană responsabilă, matură, pentru că îi pasă unde va dormi noaptea, nu vrea să doarmă într-un subsol şi să se umple de păduchi. Nu vrea să fure. L-au luat o dată la speţ-priiomnaia[1], la poliţie, şi acolo tot aduceau bomji. „Păi cum umblau păduchii pe dînşii... Puteai să-i iei cu lingura. Ne scărpinam pînă la sînge.” O vreme a lucrat la o cireadă de vaci. Era un chin, - zice omul. Toată ziua alerga după vaci. Una se ducea înainte, alta rămînea în urmă. Şi n-a mai vrut să mai lucreze acolo. Nici bani nu-i trebuie. În perioada sovietică, a lucrat ca şofer, şi pe camion, şi pe Ikarus. „Cu ruşii era mai bine de trăit. Vă spun sincer. Avea zarplată omul stabil. Avea avans, avea polucika[2]. Şi de furat fura. Dar toţi furau pe atunci... Principalul era ca planul să fie îndeplinit, la buhgalterie[3].”   

 

 

 

[1] i.e. Centrul de triere de la poliţie (din rusă).

 

[2] Salariul principal (din rusă).

 

[3] Contabilitate (din rusă).