0134 prelucrat.jpg
173  prelucrat.jpg
223  prelucrat.jpg

JIMBOW

 

You can find my poetry on www.bumps.paradise.com and on ipoet.com, „Trees are people, too”, then you type „Jimbow Bailey”. I’ve been writing poetry since about 1999. I’m basically working on a book right now.

I got friends who are trying to help homeless with housing and we also have a lawyer officer... They moved us [from a squatted building]... Everything is changing everywhere for us.

I’m a radical, so to speak, or as John Lennon put it: „Do you want become a working class hero?” John Lennon was my idol and broke my heart the day in 77 when he was taken away from us.

It means a lot for me being here in the People’s park. That’s why I have my nickname, from Bowditch street, behind you. I put „Bow” in my name: James, Jim, Jimbow... And Hobow, like hobo... Everybody has a nickname here. Nobody knows everybody’s last name. It is not in our social circle as important. We don’t know the names. But if some comes and ask: „Do you know Jimbow?” – nobody would say it’s James Bailey. We’re still a society and we communicate with each other. I’m one of the communicators, because I go all over the town and meet all kinds of people who see what’s going on. We don’t know anything about everybody’s last woman, last children. But we do have a social system here. We do have friends over here, by our standards. It’s a social structure here.

I lost my job and house in the greatest recession of 86 and 87. We all need a better, a more comfortable life. This life makes you a couple of years older than you are supposed to. This is very stressful and very hard. I lived in an appartment three years ago, but [there was too much control on me], so I was happier walking away from there than going through that. It’s like your privacy was... away. You are never sure who is watching you. It’s not very good for your health and you cannot live long there. You get very unhappy. So I decided to leave. This is the way the system works here.

 

JIMBOW

 

Puteți găsi poezia mea pe www.bumps.paradise.com și pe ipoet.com, „Trees are people, too” („Copacii sunt şi ei oameni”), apoi căutaţi „Jimbow Bailey”. Am scris poezie aproximativ din 1999. Sunt practic în lucru la o carte, chiar în acest moment.

Am prieteni care încearcă să ajute persoanele fără adăpost cu locuințe și avem, de asemenea, un avocat... Ei ne-au mutat [dintr-o clădire ocupată]... Totul se schimbă peste tot pentru noi.

Sunt un radical, ca să spun așa, sau așa cum spunea John Lennon: „Vrei să devii un erou al clasei muncitoare?” John Lennon a fost idolul meu și mi s-a frînt inima în acea zi a anului 77, când a fost luat de lîngă noi.

People’s Park [parcul Poporului] înseamnă foarte mult pentru mine. De aici mi-am inspirat porecla, de la strada Bowditch, din spatele tău. Am pus un „Bow” în numele meu: James, Jim, Jimbow... Și Hobow, de la Hobo [vagabond]... Toată lumea are o poreclă aici. Nimeni nu știe numele cuiva de familie. În cercul nostru social acest lucru nu e atît de important. Nu ne știm numele. Dar dacă cineva vine şi întreabă: „Știi cine e Jimbow?” - nimeni nu va spune James Bailey. Noi sîntem totuşi o societate şi comunicăm unul cu celălalt. Eu sunt unul dintre comunicatori, pentru că mă duc în tot orașul și mă întîlnesc cu tot felul de oameni care văd ce se întâmplă. Nu știm nimic despre ultima femeie a celuilalt, ultimii copii. Dar avem un sistem social aici. Avem prieteni aici, aşa, după standardele noastre. Avem o structură socială aici.

Mi-am pierdut slujba și casa în cea mai mare recesiune din 86 și 87. Cu toții avem nevoie de o viață mai bună, mai confortabilă. Viața pe care o ducem ne face cu cîţiva ani mai bătrîni decât ar trebui. Acest lucru este foarte stresant și greu. Am trăit într-un apartament acum trei ani, dar [acolo a fost un control prea mare asupra mea], aşa că am fost mai fericit cînd am plecat de acolo, decât dacă aş fi rămas. E ca și cum dreptul la intimitate mi-a fost... luat. Nu poţi şti niciodată sigur cine este cu ochii pe tine. Nu e foarte bine pentru sănătatea ta şi nu poţi trăi prea mult timp acolo. Aşa devii profund nefericit. Așa că am decis să plec. Acesta este modul în care sistemul funcționează aici.