ILMARA

 

A venit tocmai de la Murmansk. Tatăl său a fost căpitan de corabie. Părinţii vin şi acum în fiecare an să o vadă, mai puţin în ultimii doi ani pentru că tatăl este bolnav. A fost căsătorită, dar, acum 6 ani, a divorţat, după 25 de ani de căsătorie, („pur şi simplu aşa s-a întîmplat”). A venit la Chişinău de dragul soţului. Au venit aici prin anii 90. Au nimerit într-o perioadă bună şi şi-au luat o casă la pămînt, la un preţ destul de ieftin.” Acum o împart la doi. Este sigură că „el nu mă va trage pe sfoară”. Continuă să prietenească cu fostul ei soţ. Vine la Izvor şi se întreţine cu oamenii de aici (dintre care şi persoane fără adăpost) pentru că „nu are altceva de făcut”. Acum nu are de lucru. Nu are prieteni. Pentru că nu iese nicăieri în altă parte, decît la Izvor. „Totul este bine” – îşi dă ea curaj.