GRIGORE

 

Născut în Călăraşi, într-un sat din zona codrilor. Părinţii, sora şi fratele au murit, într-un accident. A fost în Ucraina şi surorile lui au vîndut casa, cu tot cu lotul de 27 de ari. S-a dus la Primărie, la MAI, a fost şi la Buliga, dar nimeni nu l-a ajutat cu nimic: „Dacă-i vîndut ce mai vrei?”. Dar Grigore pretinde că el a construit casa, nu părinţii. Are un picior cangrenat şi spune că are nevoie de 54 de mii ca să nu-i taie piciorul. Zice că a vorbit şi cu Plahotniuc să-l ajute.

Şi acum îşi aduce aminte de părinţi, acolo a mîncat o bucată de pîine. Iar mama strîngea legumele şi fructele din grădină... Acum nu mai are nicio rudă. Rudele au ocupat 24 de morminte. „Şî, iată, cînd plouă dorm sub o bucată de peliculă.” La şcoală a învăţat 11 clase. „Şi am cap! Am! Da’ nu am puteri!” E drept că are o umflătură la cap. A umblat cu ea prin spitaluri. Dar are nevoie de bani pentru a o opera. Şi el acum nu mai poate fura, aşa ca odinioară. Şi nu mai vrea să meargă la puşcărie. „Mai bine moare aici.” A avut două infarcturi. 2 treimi din stomac i-au fost extipate. A avut tuberculoză 17 ani. Luptă. Dar cu cine? A stat 39 ani de zile la puşcărie – „cinstit, cu demnitate”. Din motivul că fura, „în proporţii deosebit de mari”. Acolo şi-a stricat sănătatea. A „lucrat” şi cu Micu şi cu cine vrei. „Cum să nu vii cu un granatomiot şi la toţi aceştia de-alde Buliga şi bună zîua şi la revedere la toţi!” Cînd vine noaptea, îşi pune nişte paie sub cap şi doarme. „Oh, anii ’90, unde-s oare, că vă arătam eu vouă la toţi!” – scapă Grigore cu venin. El pe atunci era „avtoritet”. Acum însă mănîncă o dată în zi. La biserică.

Are un băiat în Italia, la Milano. A fost odată la el la puşcărie. Femeia nu-i dă voie să-l vadă, să vorbească cu el. A plecat din ’92 în Italia. Nu-şi mai doreşte decît să aibă o bucată de pîine în fiecare zi.

Bea ca să se încălzească. Nu vrea să moară, chiar dacă are 66 de ani. Vrea să mai trăiască măcar oleacă printre oameni, aşa cum sunt, buni, răi. A stat în 40 de închisori şi în 60 de lagăre. „Aşa erau... comuniştii, că dacă nu te supuneai lor, te duceau. Te încărcau în stolîpin şi te duceau.”

Iarna doarme tot acolo unde doarme şi vara, pe lîngă biserică. „Azi nimeni nu-ţi mai dă şi nimeni nu te-ajută.” La Haltei se fură foarte tare. Şi nici personalul de acolo nu e de încredere. N-are nici un prieten. A renunţat la ei. Că ei vor să-i ajute să fure, dar el nu mai vrea să fure. De la 12 ani stă prin închisori. A furat, dar niciodată n-a violat şi n-a ucis pe nimeni. „Mîinile mi-s curate!” – declară Grigore cu tărie! Mă roagă „să ridic întrebarea” asta către cei de mai sus ca să rezove problemele celor mulţi ca el care mor prin buruiene.