top of page

GHENA

 

S-a născut într-un sat de pe Nistru. Apoi s-a mutat cu traiul în Transnistria. În ’92, a luptat pentru Moldova, la Coşniţa, Pogrebnea, Doroţcaia. Acum se socoate veteran al războiului. În plus, la război a suferit o traumă. Are grupa a doua de invaliditate. Dar după război nu a putut merge acasă. Părinţii au rămas în Transnistria. A avut şi pensie de veteran al războiului şi de invalid, dar de 4 ani de zile nu mai primeşte nimic, de cînd i-au fost furate toate actele, cu tot cu rucsac.

A terminat şcoala profesională-tehnică la Tiraspol. Apoi a făcut armata. După care a lucrat la Bender, ca lăcătuş, la o bază auto. În 93 a venit la Chişinău. Aici s-a căsătorit. Dar în acelaşi an a şi divorţat. Soacra ar fi pornit-o pe soţie împotriva lui. Are un băiat de la acea căsătorie, care trăieşte cu soţia, la Rîşcanovca. Acum nu mai ţine legătura cu ei. I-au interzis să mai vină, să se amestece în familia lor.

La Chişinău a continuat să lucreze lăcătuş. A mai lucrat şi la pază o vreme.  După divorţ a trăit un an de zile în Hotelul Zarea pînă a primit apartament de la stat, la Ciocana, ca veteran al războiului. A trăit la Ciocana într-o garsonieră. Dar într-o bună zi s-a dus tot. A făcut cunoştinţă cu o femeie, Valea. A trăit opt ani cu ea. A plecat la muncă în Ausria, dar cînd s-a întors ea îi vînduse apartamentul. De atunci a rămas în stradă.

Oamenii îl ajută, dacă îl cunosc. Dacă nu, nu prea vor să aibă de a face cu el. Ca să se descurce, cerşeşte la intrarea în magazine. „Ce să fac? Să fur? Trebuie să trăim şi noi cumva?” Mai sînt oameni răi care fură bani de la „calici ca noi”, dar lui nu i s-a întîmplat asta niciodată. De vreo 5-6 ani s-a împrietenit cu un om, Lionea. Sînt mereu împreună. În doi se descurcă mai bine.

Cînd au vreo problemă de sănătate, e greu. Ambulanţa e datoare să-i ajute. „Dar altfel, nu prea vor... Totuşi, „în 2013, am căzut cu piciorul şi mi-au operat trei degete, degerate de frig. Şi apoi m-au dus la spitalul de pe Grenoble şi m-au lecuit de pneumonie, vreo trei luni de zile. Dar m-au lecuit.”

bottom of page