EVGHENII

 

S-a născut în 1982, în Rusia, la Vorkuta. La Chişinău, a venit acum vreo 20 de ani cu părinţii. A început să înveţe în Rusia, apoi din clasa a patra s-a transferat aici. A învăţat şi la tehnicum, de bucătar. Părinţii săi trăiesc şi acum la Chişinău. Nu vrea să se ducă la părinţi, că nu vrea să se arate în faţa lor în halul acesta. Nu are nici documente. A trimis o cerere la Vorkuta de eliberare a adeverinţei de căsătorie şi de divorţ şi de trei luni aşteaptă răspuns.

Într-o zi s-a îmbătat şi a fost implicat într-un furt. Aşa a ajuns la închisoare. Acum cîteva luni s-a eliberat, în ianuarie. La închisoare, totul e stabil. În general, oamenii acolo comunică civilizat. Dar e greu. Sînt oameni şi buni şi răi, ca peste tot. De fapt, la libertate riscurile sînt mai multe. Acolo, de nevoie trebuie să faci compromisuri. Îţi place sau nu, trebuie să te acomodezi. Şi aici trebuie să faci compromisuri. Aici, între noi, ne înţelegem, că sîntem ruşi sau moldoveni, trebuie să găsim limbă comună. Acum trăieşte într-o colonie improvizată într-un şantier neterminat din parcul de la Ciocana. E greu. Mai rău că aici sînt şobolani şi te pot muşca noaptea. Pe picioare e tot numai muşcături de şobolan. Se tratează. E greu, dar se descurcă, ca toţi ceilalţi de aici.

A fost căsătorit şi a divorţat. Apartamentul l-au vîndut. Lucra şi totul îi ajungea. Dar nu a mai reuşit să cumpere un alt apartament. Exact atunci s-a întîmplat şi problema asta cu furtul şi, iată, acum a ieşit la libertate. Cu soţia mai ţine legătura, se mai vede cu copilul. El de fapt are un apartament în Rusia. Aşa că teoretic are unde trăi. Vrea să-şi facă documentele şi să plece în Rusia, în oraşul său de baştină. Vrea să se angajeze, ca bucătar. Dar trebuie să-şi facă actele mai întîi. Şi atunci va pleca.