ANDREI

 

S-a născut şi a trăit de mic în satul Sireţ. Zice că are apartament la Chişinău, pe bd. Moscovei. Şi că ar avea găzdaşi acolo. După ce le expiră contractul la îsfîrşitul anului se va muta înapoi la apartament. Între timp trăieşte cu cîţiva oameni ca el în construcţia neterminată din pădurea de la Ciocana. „L-am îngropat pe fratele meu şi mi s-a dus krîşa şi am început a bea.” Salvarea vine deseori şi-l ia de aici, cînd i se face rău. Nu mai vrea să trăiască afară, de aceea nu va mai prelungi contractul cu găzdaşii. Bea, dar se poate altfel? Ca să se lepede de băut ar trebui să fie internat deodată la reanimare. Altfel n-ar rezista. Are studii superioare, - zice el, de designer interior, la Institutul de arte de la Odesa. Nu lucrează fiindcă toată lumea îl minte: „Toţi mă amăgesc! Toţi!” „Eu le spun preţul, încep lucrul, ei îmi dau un avans, iar cînd termin lucrul şi trebuie să-mi dea banii: auzi, măi, ţă-i luat catrafuţele şi te-ai dus! Şi asta nu-i prima dată.”

Are documente. Numai poliţă nu are. De 13 ani a tot stat la puşcărie. De la 17 ani. La închisoare a trăit „ca în rai”. „Fiincă eu îs mujic. Făceam ce vreau.” A fost însurat la Odesa şi s-a despărţit. Are şi un băiat de 11 ani. Şi îl ajută cu ce poate. Dar acum nu se poate duce acolo, că nu are paşaport. „Îmi plînge inima, dar nu am ce-i face.”